Ieri m-am întors…m-am întors acolo unde am luat legătura cu teatrul, în adevăratul sens al cuvântului…

Se împlinesc 6 ani de atunci, 6 ani în care am tânjit după acele clipe pe care nu o să le pot uita vreodată și pe care mă chinui să le resuscitez…

Încă de la intrare, pe măsură ce înaintam, podeaua scârțâia, mirosul de lemn vechi, de cultură pură al acestei săli iți spunea parcă,  ”bine ai venit”, bine ai revenit într-o lume unde totul este posibil, unde totul poate lua orice turnură…

Vazând sala, parcă îl auzeam pe Florin Ghencea țipând din străfundul ei, dându-ne indicații, așa cum o făcea pe vremea în care ne era regizor…pe vremea în care scena era a noastră…pe vremea în care noi făceam totul posibil in acel plan… Însă totul rămâne în mintea mea…

Departe de amalgamul de emoții și amintiri, revenind în lumea reală, l-am reîntâlnit pe Gabi Petre, alături de care am avut onoarea să fiu în perioada de care vă vorbeam. Actualmente, Gabi este regizorul trupei de teatru ”Interior”, trupă ce a pus in scenă piesa ”Cu cuțitul la os”,  pe care am vizionat-o ieri. De asemenea, s-au strâns fonduri pentru Andi.

Deși perioada aceea în care eram actori nu a fost deloc lungă, a fost intensă…intensă datorită dorinței pe care o aveam încă din școala primară. Și încă mai am această dorință…